Autor: B.S.
Rădăcinile poveștii Frasinului ar putea fi vechi dinainte de Ștefan cel Mare. Domnitorul a dăruit Mănăstirii Putna o moșie (braniște) întinsă.
Moșia cuprindea o parte din satul Vicovu de Sus (Jicov sau Gicov, pe atunci), cumpărat de la o familie de boieri, precum și multe locuri pustii, care erau de drept ale domnitorului Moldovei. Se poate ca toponimul Frasin să aibă legătură cu marcarea unui hotar de sat pe trunchiul unui astfel de arbore, înainte de domnia lui Ștefan cel Mare.
Nu prea ar fi avut sens să se marcheze hotare în interiorul braniștei, pentru că toate terenurile aparțineau mănăstirii.
În 1785, Gura Brodinii, Poiana Tabăra, Poiana Rogoaza și Frasinul (fânețe și pădure) aparțineau de Straja, după cum consemnează Nicolae Grămadă în „Toponimia minoră a Bucovinei” (vol. II, pp. 456-457).
E posibil ca un frasin să fi marcat hotarul medieval al Vicovului de Sus (sau al Străjii), la confluența râului Brodina cu râul Suceava. Straja era parte din Vicovu de Sus. Un argument în acest sens este denumirea de „Jesin”, termen slav pentru „frasin”, de pe harta austriacă de sec. XVIII (imediat după anexarea Bucovinei). Toponimul se referea la pâlcul de case de pe malul stâng al Sucevei, lângă actualul pod din Brodina. Un pâlc de case era și la vărsarea Sadăului în Suceava. Multă vreme, satul Sadău a aparținut de parohia Straja.
Autoritățile austriece au separat proprietățile mănăstirești de cele ale sătenilor, spre bucuria celor din urmă, care deveneau proprietari.
Statul a administrat fostele proprietăți mănăstirești, prin Fondul Religionar. Terenurile din zona Frasinului, unde nu existau case, erau administrate de stat (D.S. pe hărți). După crearea comunelor, Falcăul și cătunul Frasin aparțineau de comuna Seletin. Treptat, toponimul Frasin s-a extins, pentru a desemna herghelia de cai din Frasin, înființată în sec. al XIX-lea, și chiar și alte terenuri, pe care s-a construit mai târziu fabrica de cherestea din Falcău.
Terenurile din această zonă erau mlăștinoase, după cum se poate deduce de pe hărțile istorice, iar austriecii le-au drenat, pentru a putea fi utilizate optim.
Pe harta cadastrală din 1856 se poate observa bine ce terenuri erau identificate ca aparținând Frasinului. Stația de cale ferată din Frasin era aproape de pod, pe malul stâng al Sucevei. Lângă pod era și un fierăstrău de scânduri, care utiliza inițial forța apei.
În 1856, actualul centru al comunei Brodina era identificat ca fiind… Ehreszcze. Moara și fierăstrăul de scânduri de la Gura Brodinii au determinat apariția de noi locuințe spre sfârșit de sec. XIX, când a început să fie utilizat toponimul Brodina. Într-o relatare din 1916, din presa austriacă, despre dificultățile de pe frontul bucovinean cauzate de condițiile naturale, se menționa că exploatarea lemnului a început serios în zona Brodinei abia în 1898.
Hărțile istorice arată totuși că pădurile s-au împuținat chiar și mai înainte de introducerea căii ferate cu ecartament normal. Cine a tăiat frasinul? Poate că nimeni. Speranța de viață a frasinului comun („Fraxinus excelsior”) este de 150-250 de ani. De ce nu a devenit numele unei localități? Din cauza concurenței cu Brodina și Falcăul care aveau zone de locuire mai compacte. Terenurile hergheliei împiedicau dezvoltarea unei așezări.
Acest lucru s-a schimbat după Al Doilea Război Mondial, când veteranii și văduvele de război din Straja au primit parcele de teren în Frasin. De aceea, casele sunt mult mai numeroase (și frumoase) în prezent.
